Bolile dentare nu sunt doar cariile sau inflamarea gingiilor. Mulți oameni se confruntă cu problema dinților mobili. Problema provoacă disconfort, durere, afectarea funcției masticatorii, defect estetic, dar cel mai periculos lucru este riscul pierderii premature a dinților. În majoritatea cazurilor, patologia este tratabilă. Dar prognosticul, precum și metodele de tratament, depind de motivele pentru care dinții unui adult sunt slăbiți.

Cauze posibile

Factorii care provoacă mobilitatea dintilor la adulți pot fi foarte diferiți. În funcție de natura apariției, acestea pot fi motive dentare asociate cu starea sau dezvoltarea dinților și maxilarului, sau factori concomitenți, care includ alți factori de influență sau alte patologii ale corpului.

Cauze posibile ale mobilității dentare:

• Igienă dentară slabă. Dacă igiena orală nu este suficient de minuțioasă, pe dinți se formează placă, în care bacteriile se vor înmulți activ, afectând nu numai smalțul și gingiile, ci și aparatul ligamentar al dintelui.
• Traumatisme dentare. Ca urmare a stresului mecanic, partea superioară a dintelui poate rămâne intactă, în timp ce partea rădăcină poate fi deteriorată (luxație, deplasare, fractură).
• Boli dentare. Slăbirea retenției dentare în alveole poate fi un simptom al parodontitei, stomatitei, gingivitei și parodontozei.
• Bruxism și malocluzie. Cu aceste două patologii se pune o sarcină prea mare și neuniformă asupra dinților. Presiunea constantă asupra dinților provoacă slăbirea acestora.
• Dezvoltarea de infecții. Dezvoltarea flegmonului, abcesului și chistului duce la distrugerea țesuturilor afectate.

Simptome

Când dintele unui adult se slăbește, nu este dificil să detectezi un semn patologic. Când apăsați pe el cu degetul, se va observa clar că dintele se îndepărtează de dinții vecini în lateral. În funcție de gradul de mobilitate, aceasta poate fi o deplasare ușoară sau o mișcare semnificativă a dintelui cu separare de linia marginală a gingiei. Pe lângă simptomul principal, patologia are adesea următoarele simptome însoțitoare:

• respirație urât mirositoare persistentă chiar și după spălatul pe dinți;
• roșeață și sângerare a gingiilor la locul dintelui afectat;
• scurgere de puroi sau lichid seros din punga parodontală;
• retragerea gingiilor, însoțită de o sensibilitate crescută a smalțului;
• durere la apăsarea unui dinte sau la mestecat alimente.

Dentiștii observă că în principal dinții din față sunt susceptibili de mobilitate, deoarece au un grad de fixare mai puțin sigur datorită dimensiunii lor mai mici.

Etapele dezvoltării mobilității dentare

Boala poate progresa lent sau, dimpotrivă, rapid. Depinde de cauze, de prezența patologiilor concomitente și de starea generală a organismului.

Gradele de mobilitate dentară la adulți:

I. Deplasarea dintelui față de vecini nu este mai mare de 1 mm.

II. Amplitudinea mobilității dentare crește cu mai mult de 1 mm. Apar semne locale de inflamație.

III. Dintele se mișcă liber în direcții diferite, în timp ce se observă îndepărtarea de marginea gingivală.

IV. Fixarea dintelui se realizează numai prin sistemul radicular. Gingiile și parodonțiul nu mai țin dintele și acesta se poate mișca în orice plan, inclusiv în jurul axei sale.

Dacă mobilitatea este lăsată netratată la primele semne ale procesului patologic, tabloul clinic nu va face decât să se agraveze.

Cum să salvezi dinții mobili?

Metoda prin care dinții mobili vor fi tratați depinde de gradul de mobilitate a acestora. Tratamentul începe cu diagnosticarea factorilor provocatori. Următoarea sarcină a specialistului este de a elimina cauza și de a restabili consecințele patologiei. În stadiul inițial de progresie a procesului patologic, specialiștii se limitează la metode terapeutice și preventive:

• curățare profesională a dinților;
• tratamentul gingiilor;
• corectarea nutriției;
• curs de terapie cu medicamente locale;
• luarea unui complex de vitamine-minerale;
• administrarea de antibiotice.

Pentru a preveni deteriorarea crescută a dinților în timpul tratamentului, precum și în caz de ocluzie patologică, medicii stomatologi recomandă purtarea unui aparat ortodontic special în scop preventiv. Există și alte metode de tratament, mai radicale, care sunt eficiente pentru al treilea și al patrulea grad de mobilitate a dinților.

Alte tratamente

Pentru a păstra dinții atunci când sunt foarte mobili, specialiștii pot folosi metode de tratament mai complexe, inclusiv intervenția chirurgicală.

Tratament laser avansat pentru parodontoza

Tratamentul laser avansat pentru parodontoză reprezintă o opțiune modernă și eficientă pentru combaterea acestei afecțiuni, oferind o alternativă minim invazivă la tratamentele tradiționale. Laserul este utilizat pentru a îndepărta țesutul infectat din pungile parodontale și pentru a curăța suprafețele radiculare ale dinților. De asemenea, laserul poate fi folosit pentru a îndepărta placa bacteriană și tartrul acumulat subgingival, care nu sunt accesibile prin metodele de curățare obișnuite. Tratamentul laser stimulează regenerarea țesuturilor și formarea de noi fibre de colagen, contribuind la vindecarea gingiilor și la stabilizarea dinților mobili.

Imobilizare dentară

Tehnica este cunoscută pentru eficacitatea sa în cazurile de mobilitate severă a dinților. Procedura, complexă în precizia sa, are ca scop întărirea danturii după un tratament conservator preliminar și curățarea smalțului dentar, precum și a pungile parodontale. În timpul procedurii, medicul plasează o bandă specială din fibră de sticlă pe partea din față sau din spate. Materialul folosit se caracterizează printr-o rezistență crescută, și este aproape invizibil. Pe lângă întărirea dinților, benzile ajută la distribuirea corectă a sarcinii pe dinți.

Lipsa tratamentului pentru mobilitatea dentară la adulți duce la dezvoltarea concomitentă a proceselor infecțioase sau inflamatorii. Este posibil ca dinții să cadă complet sau cu o parte a sistemului radicular rămas în interiorul țesutului. Pentru a preveni astfel de consecințe, este suficient să participați în mod regulat la examinări preventive la dentist și să începeți tratamentul nu numai pentru bolile dentare, ci și pentru alte boli.